FIGUR'A, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris undeva. 2. Tranz. (Rar) A înfăţisa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Franţuzism înv.; construit cu dativul) A-si închipui, a-si imagina. - Din fr. figurer.
Sursă : DEX'98 (34662)  - romac

FIG'URĂ, figuri, s.f. 1. Înfăţisare a feţei, a obrazului cuiva; chip, faţă, obraz. ◊ Expr. A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză neplăcută. A face figură de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a ţine să fie considerat) drept... 2. Imagine plastică a unei fiinţe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ◊ Figură geometrică = ansamblu format din puncte, linii si suprafeţe. ♦ (La jocul de cărţi) Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.). ♦ (La sah) Fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice. ♦ Grămadă de nisip, de pietris etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai usor volumul. 3. Persoană; (în special) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (În sintagmele) Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în asa fel ca sensurile vechi să se îmbogăţească, pentru a da mai multă forţă imaginii sau expunerii prezentate. Figură etimologică = construcţie sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic (de obicei un verb si un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. "Si-a trăit traiul" reprezintă o figură etimologică. (Log.) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc între ele după locul ocupat de termenul mediu în premise. 5. Poziţie sau ansamblu de poziţii si de miscări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc. - Din fr. figure, lat. figura.
Sursă : DEX'98 (40602)  - LauraGellner

FIG'URĂ s. 1. v. faţă. 2. v. fizionomie. 3. v. persoană. 4. imagine, simbol. (O ~ reprezentând...) 5. v. piesă. 6. poziţie. (Cadrilul are numeroase ~.) 7. (LIT.) figură de stil = trop, (înv.) shimă.
Sursă : Sinonime (184052)  - siveco

FIGUR'A vb. v. imagina, închipui, înfăţisa, reprezenta, vedea.
Sursă : Sinonime (184049)  - siveco

FIGUR'A vb. v. afla.
Sursă : Sinonime (184048)  - siveco

figur'a vb., ind. prez. 1 sg. figur'ez, 3 sg. si pl. figure'ază
Sursă : DOR (246088)  - siveco

fig'ură s. f., g.-d. art. fig'urii; pl. fig'uri
Sursă : DOR (246096)  - siveco

FIG'UR//Ă ~i f. 1) Ansamblu de trăsături specifice ale feţei; chip; fizionomie. 2) Imagine a unui obiect sau a unei fiinţe, reprezentată printr-un desen, pictură sau sculptură. 3) fam. Om cu merite în viaţa publică. 4) Carte de joc care reprezintă persoane (valet, damă etc.). 5) Piesă cu semnificaţie deosebită în sah (rege, nebun, cal etc.). 6) Poziţie (sau ansamblu de poziţii) pe care o ia cineva în timpul unor miscări special orientate (la dans, în sport, în pilotaj etc.). ◊ ~ de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvântului se modifică pentru a reda plastic conţinutul de idei; trop. [G.-D. figurii] /<fr. figure, lat. figura
Sursă : NODEX (334736)  - siveco

A FIGUR//'A ~'ez 1. intranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A apărea în calitate de participant. ~ ca martor. 2) A fi înscris ca obiect de discuţie sau de analiză. 3) A juca rol de figurant (într-o piesă de teatru). 2. tranz. înv. A-si reprezenta în gând; a-si închipui; a-si imagina. /<fr. figurer
Sursă : NODEX (334731)  - siveco